DUMNEZEU,CEL MAI BUN SCRIITOR

Nu imi vine sa cred ca intr-o perioada atat de scurta se pot schimba atat de multe lucruri.De cand am venit la Iasi am avut de-a face cu probleme necunoscute pana acum.Sunt constienta ca Dumnezeu le ingaduie ca eu sa devin o femeie matura si credincioasa.

Prin rugaciunile mele I-am incredintat stiloul Domnului ca El sa imi scrie cea mai frumoasa poveste,dar firea mea fricoasa nu a fost gata sa incredinteze definitiv stiloul in mana formata a Creatorului,ci ca un copil naiv am inceput sa trag de penita,si am luat-o in propriile maini.Dupa ce am obosit chinuindu-ma singura,m-am trezit fara vlaga la pamant,si mi-am dat seama ce am facut-am vrut sa imi scriu povestea si am ajund trista,fara speranta si orizont.

Doamne,imi pare rau ca am vrut sa imi iau viata in mainile proprii si ajuta-ma sa las penita in mana Ta de Dumnezeu;ajuta-ma sa invat din greseli si da-mi puterea sa renunt a lupta singura.Stiu ca Tu imi vei scrie cea mai frumoasa poveste auzita vreodata despre pamanteni.Ajuta-ma sa inteleg ca nu realizez nimic ingrijorandu-ma si ca nu sunt capabila sa inteleg de ce faci Tu lucrurile sa fie asa cum sunt.Vreau sa ma las deplin purtata pe bratul Tau.Te iubesc si Iti multumesc ca ma asculti!Amin

Visuri devin realitate...

M-am intrebat de multe ori de ce trebuie un om sa plece de acasa pentru ca sa-si poata indeplini visul.Asa am facut si eu.Am vrut sa devin asistent medical.
Acum vreo sase ani in urma am citit cartea:"Chemarea Nordului",si pe Eagle(personajul principal)Dumnezeu l-a chemat sa fie misionar.Atunci am simtit si eu ca Dumnezeu imi vorbeste in acelasi fel,chiar daca eram doar un copil neinitiat in asemenea directii.La inceput am zis ca e doar mintea mea de copil care viseaza fara sa stie ce,dar mai tarziu Dumnezeu mi-a aratat din nou ca El are nevoie de mine pe campul lui de misiune.Nu stiu unde,poate in orasul meu sau chiar la capatul celalat de lume,dar El ma formeaza pentru ca sa fiu gata la timpul potrivit.
Il iubesc pe Dumnezeu si oridecateori Il dezamagesc ,ma dezamagesc pe mine.Imi e ciuda ca gresesc,ca sunt infranta usor,dar Ii multumesc lui Dumnezeu ca impreuna cu El ies mai castigata.Inima mea e pentru Tatal si Iubitul meu.
Inainte sa Il cunosc mi se parea greu sa rostesc :"Te iubesc!",dar cunoscandu-L am observat ca indragostindu-ma tot ma mult de El simt ca o necesitate sa ii spun:"Te iubesc!"Simt ca trebuie sa ii declar iubirea in fiecare moment;atunci cand soarele rasare si cand apune,cand ploua sau bate vantul.Sunt constienta ca fiecare clipa mai aproape de El ma duce mai aproape de cer,de bucurie si pace.
Acum cand am pornit pe drumul visului meu,Il tin de mana mai strans pentru ca am nevoie disperta de El.
M-am ratacit aseara prin Pacurari.Era intuneric afara si nu stiam exact unde ma aflu.Am inceput sa ma panichez,dar Domnul mi-a dat pacea Lui si mi-a atarat drumul inapoi spre casa.Si acum si atunci am observat ca sunt total dependenta de El.Vreau ca pentru restul vietii mele pe pamant sa Il slujesc cu toata pasiunea de care sunt capabila si chiar daca Satan imi pune ganduri de descurajare in inima,Iubitul meu ma va ajuta sa ies la liman.
Doamne, ajuta-ma sa te aleg pe Tine din orice,sa imi sacrific timpul meu pretios pentru Tine si lucrarea Ta.Vreau sa lucrez cu pasiune pentru Tine si chiar daca nu m-ai chemat la lucrari mari,ajuta-ma sa-ti fiu folositoare in cele mici.Calauzeste-mi Tu pasii si ajuta-ma sa vad clar voia Ta.Te iubesc si iti multumesc pentru ca ai rabdare cu mine si ca ma asculti!Amin.

Caldura din jurul unui papanas...

E uimitor cum se leaga strans relatiile de prietenie !La unii in statia de autobuz sau la gara,la altii stand la rand la biblioteca aproximativ doua ore sau ca la noi in jurul tigaii cu papanasi.:)
Dupa ce s-a pierdut reteta de vreo trei ori, intr-un sfarsit am putut auzi sfaraitul primei ture de cinci papanasi din tigaie. Se cam aglomerase bucataria mica de 3/2,dar nimeni nu parea sa observe,doar ce "lumea buna incape oriunde!"Rasetele umpleau incaperea.Unii povesteau cum se bateau cand erau mici,altii spuneau cate o gluma buna iar altul s-a postat in usa si striga"Nu pleaca nimeni de-aici,nu pleaca nimeni din casa asta!",traiasca Doru Octavian Dumitru,ca lui ii apartine replica.
Mirosul de papanasi a umplut curand toata casa.Unul care unul fiecare papanas a fost ornat si asezat pe platou de catre mainile iscusite ale bucatarului sef.Aratau extraordinar,iar gustul...gustul era nemaipomenit...cel putin asa mi s-a parut mie pentru ca senzatia a fost aceeasi cand am mai mancat unul azi dimineata. In camera alaturata altii incercau sa se organizeze pentru un joc,dar cand am dat de un film cele doua paturi s-au umplut de oameni satui si dornici sa cheltuiasca energia capatata,razand. Da de unde film?!Cand a inceput fiecare pe rand sa povesteasca pataniile din copilarie ,cum unchiul fugea pe creasta casei cu urzica in mana dupa 20 de copii,ca na vroia sa ii educe bine,a ajuns nici el nu stie cum peste cusca cainelui care s-a sfaramat sub greutatea lui;sau cum coseau iarba vecinului ca sa amenajeze un teren de football.
Intr-un sfarsit a inceput filmul.Dar un tantar si-a propus sa strice momentul si a ajuns sa fie strivit de capul cuiva. Ca sa se termine frumos am mai cantat-o si pe cucoana Chirita si marinarii ei.In urma unei batai cu perne s-a rupt si patul care a fost reparat de mesteri cu o surubelnita stirba,dar e bine si asa ca a rezistat peste noapte.
Eh,Doamne,frumosi sunt anii astia cand inca mai ai timp sa razi de ce ai facut sau ce faci,cand inca mai ai timp sa arunci cu perna in capul cuiva sau sa razi ca ai luat amenda si sa plangi ca te-ai ametit de la mirosul de diluant sau clor si sa nu mai poti de bine cand nu mai ai niciun ban in portofel.
Da Doamne sanatate celor din districtul 14 si a celor ce pasesc in el!

Pe aripa deznadejdii

Departe,undeva intr-un hau, ascuns de mine mai demult,se afla ceea ce cautam cu disperare.Cautam cum un nebun cauta aurul...imi sfredeleam mainile dand la oparte pietre ascutite.Eram oare surd,orb?Pana si pietrele acelea strigau ca ce cautam era foarte aproape de mine.Ma intarea si oridecateori nu intelegeam dragostea,imi dadea din nou aripi avand din nou o sansa.EL era DRAGOSTEA!Era ascuns undeva in mine,dar eu nu stiam unde, pentru ca odata am fugit de EL ...am aruncat pietre deasupra ca sa nu Il mai aud cand ma chema cu rabdare chiar si atunci cand eram mizerabil.Nu stiam unde este ca sa Il pot dezgropa acum cand eu eram ingropat pana la gat.
Nori negri se invarteau deasupra mea amenintandu-ma cu fiecare cerc facut tot mai aproape de mine.Tremuram din toate incheierurile fiindu-mi frica de moarte.De ce imi era frica?Doar nu exista viata dupa moarte!Am visat ca muream si un nor de ingeri ma asteptau.Cantau asa frumos!Dar cand eram pe punctul sa pasesc pe infinit o mana m-a tras inapoi si m-am trezit din nou in asterunul meu.NU sunt pregatit sa mor Doamne!
Am adormit din nou...si eram mai tare ingropat.Deja simteam cum ma sufoc.Doar un firicel de lumina se mai zarea printre norii grosi de deasupra.Erau pacatele mele.Cum pot fi oare atat de multe?!Doamne ai mila de mine,am strigat cu ultima suflare.Atunci un rau de sange a despicat norii lasand in locul lor un alb imaculat.Cand m-am uitat la mine eram si eu alb, si nu mai eram ingropat!
Un glas ca un tunet dar lin si dulce mea spus:"Ai fost orb,dar acum vezi!Ai fost mort dar acum traiesti!Ai fost urat dar acum esti frumos!Vino,hai cu Mine unde dragostea nu moare!Te iubesc!"

Cand ploua si in suflet...

Mergeam astazi pe strada principala.Afara ploua cu picuri mari si lenti.De sus, pe langa umbrela s-a furisat un picur direct pe buze.L-am simtit pana in suflet rece,strain dar delicat.Atingerea lui parca mi-a soptit "Trezeste-te!E timpul sa privesti limpede si nu de dupa umbrela!"M-am intrebat ce ar putea insemna asta...de ce tocmai gandul acesta...nu puteam sa il sterg cu o atitudine de nepasare si sa il uit pur si simplu?Dar mi-am dat seama ca trec pe langa viata daca nu iau aminte la fiecare gest subtil al naturii,ca as deveni la fel ca mii de oameni care tot ce vor de la viata e implinirea materiala,iar eu vreau sa fiu diferita...pentru ca daca nu, voi primi ceea ce primeste toata lumea,adica nimic,iar eu vreau sa fac diferenta!
Ia aminte tu care citesti aceste randuri si invata de la natura cum sa traiesti...subtil,delicat pentru ca asa vei experimenta fericirea,iar cand iti vei privi urma pasilor in vale vei vedea ca in natura ai observat un Creator caruia I-ai admirat capodopera,iar undeva in colt te-ai gasit si pe tine privind atent la fiecare miscare a pensulei Lui conturandu-te cu linii perfecte!
Iti multumesc Doamne ca undeva in agenda Ta incarcata ai avut mereu destul timp si pentru mine!TE IUBESC!

HALLO!

Buna.
Ma numesc MagdaLena si sunt incepatoare in ce priveste blog-ul...sper sa ma obisnuiesc repede.Doresc ca pe toata perioada cat blog-ul va fi activat sa gasiti aici multe lucruri frumoase ca proza scurta,imagini preferate,poate voi reusi sa termin un tablou pe panza in ulei si micile mele "comori":cercei,inele si brose facute dintr-un material special,modelate si pictate de mine:D.vizionare placuta!