joi, 11 octombrie 2012

Mult prea repede ...

Ce e viata? O adunatura de evenimente care trec unele mai repede ca altele. Unele iti lasa un zambet urias si un imprimeu exemplar pe inima , iar altele iti lasa fata brazdata de lacrimi si cicatrici de nevindecat pe inima.
Ti-a fost dat sa vezi ohii deschisi ai unui bebelus inocent si sa-i auzi plansul si ganguritul , dar ti-a fost dat sa vezi si ochii inchisi pe vecie a unei persoane dragi care a plecat mult prea repede, dupa cum ti se pare acum.
Mi-a fost dat sa-mi ingrop bunicul in 2000 si cateva luni mai tarziu am auzit primul raset de copil inocent al surioarei mele Estera. Parca nu mai stiu cum sa reactionez ... trec clipele mult prea repede.Acum plang , acum rad ... si ce straniu , am ajuns sa le fac si pe amandoua odata dar numai atunci cand bucuria e prea mare.
Si totusi tristetea , chiar daca nu se poate inmanunchea cu zambetul sincer , ascunde in ea cel mai bun stop . Trist fiind iti iei timp sa reflectezi la viata ta , de ce se intampla si care este rostul testelor prin care treci , si in noptile cele mai intunecoase poti vedea cel mai clar cerul instelat si umbrele de pe luna care par sa-ti spuna o poveste si daca te uiti mai atent pare sa fie chiar a ta .
Am incercat de mai multe ori sa scriu o poveste cu stelele de pe cer , dar am constatat cu durere ca sunt mult prea mica sa cuprind cerul doar cu o singura pereche de ochi si o singura inima.
Mai am o speranta , insa , ca nu prea departe de acum e clipa cand voi privi de sus stelele si voi putea scrie cu ele o vesnicie intreaga cantece si povesti pentru Creatorul meu .

sâmbătă, 23 iulie 2011

Totul se schimba mama

N-au fost niciodata doua zile la fel de cand a fost creat pamantul.
Fiecare an care trece are rezonanta unui clopot imens ce iti aduce aminte ca te apropii de sfarsit.Imagini iti trec prin minte.Prima fotografie cu chipul gingas de copilas,apoi ,poate primul pas, primul zambet, prima lacrima surprinsa pe chipul de copil neinteles .
Viata e ca un album cu poze, plin de culori si cadre care nu arata niciodata la fel.Insasi tu esti diferita!Te-a schimbat timpul!
Netezindu-ti fata, observi ridul discret de la coltul ochilor, umbra greutatilor in zambetul stramb pe care numai tu il vezi.Simti durerea nesfarsita din spate si fiecare geamat din ce in ce mai ascutit la fiecare pas.
Dar sa nu-ti para rau!Da inapoi cate o fotografie incet si calm si vei surprinde viata plina de frumuseti nepretuite;familia stransa in jurul tau,chipul multumit al fiicei care a reusit sa intre la facultate si satisfactia citita in sprijinirea bratului drept pe umerii fiilor tai care au ajuns oameni mari.
Poate ca vremurile nu ti-au permis sa le dai tot ceea ce ai fi vrut ,insa ai reusit sa le daruiesti ce e mai de pret,Cuvantul minunat al mantuirii si ai staruit inaintea Stapanului ca niciunul din ei sa nu se piarda.
An cu an o fila scrisa se adauga la imensul teanc deja scris.Pagini pline cu frumuseti sau brutalitati ale vietii,dar multumirea curge rau din ele.Esti o mama implinita!Pana aici ti-ai dus misiunea extraordinar!Usor,usor fiecare isi primeste perechea de aripi si invata cum sa zboare, ca mai apoi sa paraseasca cuibul.
Fiecare pas al tau urmeaza alt pas.Uneori nesiguri alteori ratacitori,dar de cele mai multe ori urmeaza o traectorie exemplara pentru ca esti un copil de Dumnezeu a carui viata a fost scrisa de cand inca nu existai si fiecare moment ales cu grija si incoronat.
Ai fost aleasa sa aduci slava unui Dumnezeu extraordinar si sa fii o binecuvantare pentru pamanteni si ,AI REUSIT!

marți, 14 iunie 2011

Dans de vara

Privesc unduirea fina a picurilor de ploaie pe frunzele fragede de castan. Cad siguri stiindu-si destinul ... vor fi in cateva clipe jos in compania altora.
Au fost invitati la un bal ... un bal frumos, al carui solist este vantul. Canta dulce si aduce cu el un parfum curat. Invitatul de onoare este Dumnezeu. Iti poti inchipui cata lumina este?! Nu lipseste nimic!
Creatorul priveste cu dragoste lucrul mainilor Lui. E multumit! A creat totul perfect pentru ca omul sa se poata bucura. Iar eu? Eu ma bucur! Cum sa nu Ii cant unui asa Dumnezeu care s-a gandit la ce o sa-mi trebuiasca. S-a gandit pana si la amanuntul acesta...ce miros sa ii dea ierbii si lacramioarelor ca sa imi placa ... si a creat diversitatea ca sa nu ma plictisesc. Le-a creat asa multe incat nu le pot numi pe toate!
Cum sa nu te increzi intr-un asa Dumnezeu care s-a gandit cum sa imi creeze inima ca sa pot iubi asa multa lume si ce culoare sa aiba ochii mei pentru ca altii sa poata vedea profunzime?
Nu pot trece nepasatoare prin lume! Cum sa pot?! Chiar si oarba de as fi ... El s-a gandit si la asta ... a pus in mine simtaminte.
Am fost creata cu aripi si totusi uneori ma multumesc sa ma tarasc ascunzandu-ma crezand ca pot fugi de ochii Lui. Totusi El ma vrea in fruntea creatiei Lui ca eu sa pot conduce dansul imbracata in mireasa pentru ca sunt a Lui si El este al meu.

luni, 18 aprilie 2011

Acuzatorului

EU -Mă tot întreb, de ce e viata asta aşa? Merg încrezătoare pe o cale si când sunt gata să prind raza de lumină, îmi dau seama că ea e mult prea departe. Când sunt aproape să calc pe curcubeu, realizez că el e undeva sus pe cerul curăţit de ploaie ,iar eu, undeva jos ascunsa de umbre reci si murdare.
De aici de jos mi se pare că sunt tare mare si că pot, că sunt prea inteleaptă să greşesc, dar privind de sus văd că de fapt nu sunt mai mult de nimic.
ACUZATORUL -Ce ai fi tu omule fără Dumnezeu în tine? Doar tărână alungată de ci, colo, carne mânată de propriile-i pofte. Ironie nu? De ce te-a lăsat Dumnezeu aşa? De ce atunci când te rogi, primeşti răspuns, dar când ajungi la infăptuire, realizezi că e greşit şi prea târziu?
E -Ah...ce n-aş da să pot să iau totul de la început, să pot spune NU, când e nu si DA, când e da, si să fiu sigură de alegera făcută! Ce n-aş da să fiu din nou inocentă şi pură, să râd de ziua de mâine , şi să privesc adânc în ochii tuturor fără şovăire şi teamă!
A-Cât poate schimba o alegere viaţa, cum un pas greşit rupe fără milă din inima ta, o tăvaleşte şi o sfredeleşte de asfalt! Te uiţi în ochii lumii şi îi vezi de gheaţă ... ţi se face greaţă când vezi de după cortina. Cum ai putut fi oare aşa oarbă? Cum ai putut să spui DA fără să te gândeşti la ce va urma?
Erai sigură că e bine, vedeai in zâmbetul lor sigurantă, călcai pe o cale plină de spini văzându-i flori. Eşti dezamăgită! Nu-şi mai are insă rost acum dezamăgirea!Ce ai făcut, e făcut! Ce ai spus se strigă acum de pe vârful munţilor şi e dus de vânt. Ridică-ţi ochii cu ruşine şi vezi că acum toţi şoptesc din ureche in ureche secretul tău, iar după câteva clipe, este strigat de la uşă la uşă şi eşti arătată cu degetul fară ruşine şi milă! CE AI FĂCUT?
E -Am greşit! Am iubit ce nu trebuia, iar acum îmi plâng greşeala şi încerc să imi adun inima!
A -Las-o acolo! Nu ai să reuşeşti niciodată!
E -Hei ştii ce? Am să mă ridic! Am un Dumnezeu prea bun ca să mă lase aşa! Uite, vad deja capătul tunelului, cu El de mână nu-mi mai este frică! Nu mai sunt ce am fost! S-a rupt o parte din mine în favoarea femeii ce voi deveni!
Şi ce daca am greşit? Au mai greşit şi alţii. Acum insă se vede diferenţa dintre ei şi mine. Eu, am un Salvator! Şi poate n-oi fi eu decât o copilă speriată , pe deasupra şi păcătoasă, dar sunt tot un suflet.Şi ştii ceva? Dumnezeu S-a gândit la mine, chiar şi-a pus deoparte un timp anume, când să ma născocească. Poate nu-i mare lucru de capul meu, însă ce vezi tu aici a luat fiinţă mai întâi în mintea lui Dumnezeu, aşa că tu nu mai sta acolo ţeapăn şi să mă acuzi! Ţine mai întâi minte asta!

miercuri, 9 februarie 2011

Stiai ca esti atat de sfant cat esti de sfant acasa?


Esti atat de sfant cat esti de sfant acasa!Clar si raspicat scria in cartea pe care o citesc acum.


Cand spun "acasa" imi trec pin minte multe lucruri: aglomeratia din bucatarie, pentru ca de acolo vin cele mai frumoase mirosuri posibile cand intri pe poarta, cu stomacul gol, dupa sase ore de rabdat la scoala, galagia grupului de domnisoare aduse de surioara mea mai mica atunci cand incerc sa dorm macar jumatate de ora la amiaza, sau cel mai greu, cand trebuie sa imi astept randul la computer.


E frumos acasa, dar uneori imi vine sa iau drumul Iasului cat ai zice "fugi", si stii de ce? Pentru ca aici mi se pune la incercare rabdarea.

Daca m-ar calca cineva, din afara familie mele, pe degetul de la picior, as spune, strangand din dinti si cu un zambet cat se poate de dragut: "Nu-i nimic, se mai intampla!" Dar daca ar face gresela asta unul dintre ai mei, cred ca mai bine ar fi sa fuga pana nu mi-am ridicat ochii de la mica mea rana.

Poate ai observat si tu, dar schimbarile se fac cel mai usor cand esti plecat de acasa. Nimeni nu stie cum reactionezi tu cand ti se incalca un drept pe care il meritai, dar acasa toata lumea iti cunoaste partile mai putin bune, si esti tare vulnerabil in fata ochilor atotstiutori. Si Doamne cand iti inviti acasa un prieten, atat de mult ai vrea ca pe cei de acasa sa ii loveasca boala altzheimer pe toata perioada vizitei, ca sa te poti comporta exemplar si in fata familiei fara sa te rusinezi cand ei vad ca tu te comporti total diferit de cum obisnuiesti.

Cand recitesc paragraful de mai sus, parca citesc din jurnalul propriu. E rusinos, dar e adevarat...ne ascundem repede defectele in fata celorlalti ca nu cumva sa se vada ca nu suntem oamenii extraordinari care credeau ca suntem.

Ajuta-ma Doamne pe mine in primul rand sa lucrez la capitolul acesta! Invata-ma sa am rabdare si sa iert chiar si atunci cand eu am dreptate. Invata-ma smerenia si dragostea neconditionata!Ajuta-ma sa fiu constienta ca Ochii Tai ma privesc si acasa si in lume!Vreau sa am caracterul Tau!Amin!

duminică, 6 februarie 2011

Trezeste-ne Doamne!


Am inteles ca Dumnezeu vorbeste inimii care doreste sa asculte,care vrea sa se schimbe in bine si care vrea sa faca diferenta in lumea aceasta murdara.Poate ca deja v-ati saturat sa auziti expresia "vreau sa fac diferenta"...dar la asta am fost chemati SA FACEM DIFERENTA!

Noi crestinii trebuie sa completam combinatia de culori alb-negru,noi trebuie sa fim lumina din intuneric!Stiti ,noi ne-am cam obisnuit cu lucrurile si asa incepem sa toleram pacatul in viata noastra...il mai las si pe asta si pe asta si asa desface din ce in ce mai mult plasa de triere.E nevoie de o singura fisura ca spatiul sa devina mai mare si mai mare pana ajunge sa distruga de tot bariera.

Ne rugam pentru trezire...deja ne-am obisnuit si cu subiectul acesta...dar cati ne-am rugat ca Dumnezeu sa ne trezeasca pe noi mai intai din somnul adanc si dulce?

Trezirea incepe cu noi!Dumnezeu ne spune ca pentru semanarea altor roade trebuie sa le smulgem din radacina pe cele vechi si sa semanam pe cele noi dupa voia Lui.Domnul ne face si o promisiune ca odata cu inceperea curateniei vor veni si vremurile cele asteptate -de inviorare.

Osea 10:12 "Semanati potrivit cu neprihanirea si veti secera potrivit cu indurarea.Desteleniti-va un ogor nou!Este vremea sa cautati pe Domnul,ca sa vina si sa va ploaie mantuire."

Dumnezeu imi vorbeste mie in primul rand,dar e bine sa iei si tu aminte!

Doamne ajuta-ne sa ne numaram bine zilele si fa-ne constienti ca fiecare zi pe care o traim poate fi ultima din viata noatra.Invata-ne sa traim cu folos!Cerceteaza-ne Dumnezeule si traieste Tu in noi!Amin


Psalm de suflet


- Psalmul 139 -




Doamne,Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti,stii cand stau jos si cand ma scol si de departe imi patrunzi gandul.

Stii cand umblu si cand ma culc,si cunosti toate caile mele.

Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba,si Tu ,Doamne,il si cunosti in totul.

Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte,si-ti pui mana peste mine.

O stiinta atat de minunata este mai pe sus de puterile mele:este prea inalta ca s-o pot prinde.

Unde ma voi duce departe de Duhul Tau,si unde voi fugi departe de Fata Ta?

Daca mai voi sui in cer, Tu esti acolo;daca ma voi culca in locuinta mortilor,iata-Te si acolo;daca voi lua aripile zorilor,si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii,si acolo mana Ta ma va calauzi,si dreapta Ta ma va apuca.

Daca vei zice "Cel putin intunericul ma va acoperi,si se va face noapte lumina dimprejurul meu!"

Iata ca nici chiar intunericul nu este prea intunecos pentru Tine;ci noaptea straluceste ca ziua,si intunericul ca lumina.

Tu mi-ai intocmit rarunchii,Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:Te laud ca sunt o faptura asa de minunata!

Minunate sunt lucrarile Tale,si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu eara ascuns de Tine,cand am fost facut intr-un loc tainic,tesut in chip ciudat,ca in adancimile pamantului.

Cand nu eram decat un plod fara chip ochii Tai ma vedeau si in catrea Ta erau scrise toate zilele care imi erau randuite,mai inainte de a fi fost vreuna din ele.

Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale,Dumnezeule,si cat de mare este numarul lor!

Daca le numar, sunt mai multe decat numarul boabelor de nisip.

Cand ma trezesc sunt tot cu Tine.

O, Dumnezeule,de ai ucide pe cel rau!

Departati-va de la mine,oameni setosi de sange!

Ei vorbesc despre Tine in chip nelegiuit,iti iau Numele ca sa minta,ei,vrajmasii Tai!

Sa nu urasc eu,Doamne,pe cei ce Te urasc si sa nu-mi fie scarba de cei ce se ridica impotriva Ta?

Da, ii urasc cu o ura desavarsita;ii privesc ca pe vrajmasi ai mei.

Cerceteaza-ma Dumnezeule, si cunoaste-mi inima!Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei!