Acuzatorului

EU -Mă tot întreb, de ce e viata asta aşa? Merg încrezătoare pe o cale si când sunt gata să prind raza de lumină, îmi dau seama că ea e mult prea departe. Când sunt aproape să calc pe curcubeu, realizez că el e undeva sus pe cerul curăţit de ploaie ,iar eu, undeva jos ascunsa de umbre reci si murdare.
De aici de jos mi se pare că sunt tare mare si că pot, că sunt prea inteleaptă să greşesc, dar privind de sus văd că de fapt nu sunt mai mult de nimic.
ACUZATORUL -Ce ai fi tu omule fără Dumnezeu în tine? Doar tărână alungată de ci, colo, carne mânată de propriile-i pofte. Ironie nu? De ce te-a lăsat Dumnezeu aşa? De ce atunci când te rogi, primeşti răspuns, dar când ajungi la infăptuire, realizezi că e greşit şi prea târziu?
E -Ah...ce n-aş da să pot să iau totul de la început, să pot spune NU, când e nu si DA, când e da, si să fiu sigură de alegera făcută! Ce n-aş da să fiu din nou inocentă şi pură, să râd de ziua de mâine , şi să privesc adânc în ochii tuturor fără şovăire şi teamă!
A-Cât poate schimba o alegere viaţa, cum un pas greşit rupe fără milă din inima ta, o tăvaleşte şi o sfredeleşte de asfalt! Te uiţi în ochii lumii şi îi vezi de gheaţă ... ţi se face greaţă când vezi de după cortina. Cum ai putut fi oare aşa oarbă? Cum ai putut să spui DA fără să te gândeşti la ce va urma?
Erai sigură că e bine, vedeai in zâmbetul lor sigurantă, călcai pe o cale plină de spini văzându-i flori. Eşti dezamăgită! Nu-şi mai are insă rost acum dezamăgirea!Ce ai făcut, e făcut! Ce ai spus se strigă acum de pe vârful munţilor şi e dus de vânt. Ridică-ţi ochii cu ruşine şi vezi că acum toţi şoptesc din ureche in ureche secretul tău, iar după câteva clipe, este strigat de la uşă la uşă şi eşti arătată cu degetul fară ruşine şi milă! CE AI FĂCUT?
E -Am greşit! Am iubit ce nu trebuia, iar acum îmi plâng greşeala şi încerc să imi adun inima!
A -Las-o acolo! Nu ai să reuşeşti niciodată!
E -Hei ştii ce? Am să mă ridic! Am un Dumnezeu prea bun ca să mă lase aşa! Uite, vad deja capătul tunelului, cu El de mână nu-mi mai este frică! Nu mai sunt ce am fost! S-a rupt o parte din mine în favoarea femeii ce voi deveni!
Şi ce daca am greşit? Au mai greşit şi alţii. Acum insă se vede diferenţa dintre ei şi mine. Eu, am un Salvator! Şi poate n-oi fi eu decât o copilă speriată , pe deasupra şi păcătoasă, dar sunt tot un suflet.Şi ştii ceva? Dumnezeu S-a gândit la mine, chiar şi-a pus deoparte un timp anume, când să ma născocească. Poate nu-i mare lucru de capul meu, însă ce vezi tu aici a luat fiinţă mai întâi în mintea lui Dumnezeu, aşa că tu nu mai sta acolo ţeapăn şi să mă acuzi! Ţine mai întâi minte asta!