Privesc unduirea fina a picurilor de ploaie pe frunzele fragede de castan. Cad siguri stiindu-si destinul ... vor fi in cateva clipe jos in compania altora.
Au fost invitati la un bal ... un bal frumos, al carui solist este vantul. Canta dulce si aduce cu el un parfum curat. Invitatul de onoare este Dumnezeu. Iti poti inchipui cata lumina este?! Nu lipseste nimic!
Creatorul priveste cu dragoste lucrul mainilor Lui. E multumit! A creat totul perfect pentru ca omul sa se poata bucura. Iar eu? Eu ma bucur! Cum sa nu Ii cant unui asa Dumnezeu care s-a gandit la ce o sa-mi trebuiasca. S-a gandit pana si la amanuntul acesta...ce miros sa ii dea ierbii si lacramioarelor ca sa imi placa ... si a creat diversitatea ca sa nu ma plictisesc. Le-a creat asa multe incat nu le pot numi pe toate!
Cum sa nu te increzi intr-un asa Dumnezeu care s-a gandit cum sa imi creeze inima ca sa pot iubi asa multa lume si ce culoare sa aiba ochii mei pentru ca altii sa poata vedea profunzime?
Nu pot trece nepasatoare prin lume! Cum sa pot?! Chiar si oarba de as fi ... El s-a gandit si la asta ... a pus in mine simtaminte.
Am fost creata cu aripi si totusi uneori ma multumesc sa ma tarasc ascunzandu-ma crezand ca pot fugi de ochii Lui. Totusi El ma vrea in fruntea creatiei Lui ca eu sa pot conduce dansul imbracata in mireasa pentru ca sunt a Lui si El este al meu.
