Departe,undeva intr-un hau, ascuns de mine mai demult,se afla ceea ce cautam cu disperare.Cautam cum un nebun cauta aurul...imi sfredeleam mainile dand la oparte pietre ascutite.Eram oare surd,orb?Pana si pietrele acelea strigau ca ce cautam era foarte aproape de mine.Ma intarea si oridecateori nu intelegeam dragostea,imi dadea din nou aripi avand din nou o sansa.EL era DRAGOSTEA!Era ascuns undeva in mine,dar eu nu stiam unde, pentru ca odata am fugit de EL ...am aruncat pietre deasupra ca sa nu Il mai aud cand ma chema cu rabdare chiar si atunci cand eram mizerabil.Nu stiam unde este ca sa Il pot dezgropa acum cand eu eram ingropat pana la gat.
Nori negri se invarteau deasupra mea amenintandu-ma cu fiecare cerc facut tot mai aproape de mine.Tremuram din toate incheierurile fiindu-mi frica de moarte.De ce imi era frica?Doar nu exista viata dupa moarte!Am visat ca muream si un nor de ingeri ma asteptau.Cantau asa frumos!Dar cand eram pe punctul sa pasesc pe infinit o mana m-a tras inapoi si m-am trezit din nou in asterunul meu.NU sunt pregatit sa mor Doamne!
Am adormit din nou...si eram mai tare ingropat.Deja simteam cum ma sufoc.Doar un firicel de lumina se mai zarea printre norii grosi de deasupra.Erau pacatele mele.Cum pot fi oare atat de multe?!Doamne ai mila de mine,am strigat cu ultima suflare.Atunci un rau de sange a despicat norii lasand in locul lor un alb imaculat.Cand m-am uitat la mine eram si eu alb, si nu mai eram ingropat!
Un glas ca un tunet dar lin si dulce mea spus:"Ai fost orb,dar acum vezi!Ai fost mort dar acum traiesti!Ai fost urat dar acum esti frumos!Vino,hai cu Mine unde dragostea nu moare!Te iubesc!"
Nori negri se invarteau deasupra mea amenintandu-ma cu fiecare cerc facut tot mai aproape de mine.Tremuram din toate incheierurile fiindu-mi frica de moarte.De ce imi era frica?Doar nu exista viata dupa moarte!Am visat ca muream si un nor de ingeri ma asteptau.Cantau asa frumos!Dar cand eram pe punctul sa pasesc pe infinit o mana m-a tras inapoi si m-am trezit din nou in asterunul meu.NU sunt pregatit sa mor Doamne!
Am adormit din nou...si eram mai tare ingropat.Deja simteam cum ma sufoc.Doar un firicel de lumina se mai zarea printre norii grosi de deasupra.Erau pacatele mele.Cum pot fi oare atat de multe?!Doamne ai mila de mine,am strigat cu ultima suflare.Atunci un rau de sange a despicat norii lasand in locul lor un alb imaculat.Cand m-am uitat la mine eram si eu alb, si nu mai eram ingropat!
Un glas ca un tunet dar lin si dulce mea spus:"Ai fost orb,dar acum vezi!Ai fost mort dar acum traiesti!Ai fost urat dar acum esti frumos!Vino,hai cu Mine unde dragostea nu moare!Te iubesc!"
