M-am intrebat de multe ori de ce trebuie un om sa plece de acasa pentru ca sa-si poata indeplini visul.Asa am facut si eu.Am vrut sa devin asistent medical.
Acum vreo sase ani in urma am citit cartea:"Chemarea Nordului",si pe Eagle(personajul principal)Dumnezeu l-a chemat sa fie misionar.Atunci am simtit si eu ca Dumnezeu imi vorbeste in acelasi fel,chiar daca eram doar un copil neinitiat in asemenea directii.La inceput am zis ca e doar mintea mea de copil care viseaza fara sa stie ce,dar mai tarziu Dumnezeu mi-a aratat din nou ca El are nevoie de mine pe campul lui de misiune.Nu stiu unde,poate in orasul meu sau chiar la capatul celalat de lume,dar El ma formeaza pentru ca sa fiu gata la timpul potrivit.
Il iubesc pe Dumnezeu si oridecateori Il dezamagesc ,ma dezamagesc pe mine.Imi e ciuda ca gresesc,ca sunt infranta usor,dar Ii multumesc lui Dumnezeu ca impreuna cu El ies mai castigata.Inima mea e pentru Tatal si Iubitul meu.
Inainte sa Il cunosc mi se parea greu sa rostesc :"Te iubesc!",dar cunoscandu-L am observat ca indragostindu-ma tot ma mult de El simt ca o necesitate sa ii spun:"Te iubesc!"Simt ca trebuie sa ii declar iubirea in fiecare moment;atunci cand soarele rasare si cand apune,cand ploua sau bate vantul.Sunt constienta ca fiecare clipa mai aproape de El ma duce mai aproape de cer,de bucurie si pace.
Acum cand am pornit pe drumul visului meu,Il tin de mana mai strans pentru ca am nevoie disperta de El.
M-am ratacit aseara prin Pacurari.Era intuneric afara si nu stiam exact unde ma aflu.Am inceput sa ma panichez,dar Domnul mi-a dat pacea Lui si mi-a atarat drumul inapoi spre casa.Si acum si atunci am observat ca sunt total dependenta de El.Vreau ca pentru restul vietii mele pe pamant sa Il slujesc cu toata pasiunea de care sunt capabila si chiar daca Satan imi pune ganduri de descurajare in inima,Iubitul meu ma va ajuta sa ies la liman.
Doamne, ajuta-ma sa te aleg pe Tine din orice,sa imi sacrific timpul meu pretios pentru Tine si lucrarea Ta.Vreau sa lucrez cu pasiune pentru Tine si chiar daca nu m-ai chemat la lucrari mari,ajuta-ma sa-ti fiu folositoare in cele mici.Calauzeste-mi Tu pasii si ajuta-ma sa vad clar voia Ta.Te iubesc si iti multumesc pentru ca ai rabdare cu mine si ca ma asculti!Amin.
E uimitor cum se leaga strans relatiile de prietenie !La unii in statia de autobuz sau la gara,la altii stand la rand la biblioteca aproximativ doua ore sau ca la noi in jurul tigaii cu papanasi.:)
Dupa ce s-a pierdut reteta de vreo trei ori, intr-un sfarsit am putut auzi sfaraitul primei ture de cinci papanasi din tigaie. Se cam aglomerase bucataria mica de 3/2,dar nimeni nu parea sa observe,doar ce "lumea buna incape oriunde!"Rasetele umpleau incaperea.Unii povesteau cum se bateau cand erau mici,altii spuneau cate o gluma buna iar altul s-a postat in usa si striga"Nu pleaca nimeni de-aici,nu pleaca nimeni din casa asta!",traiasca Doru Octavian Dumitru,ca lui ii apartine replica.
Mirosul de papanasi a umplut curand toata casa.Unul care unul fiecare papanas a fost ornat si asezat pe platou de catre mainile iscusite ale bucatarului sef.Aratau extraordinar,iar gustul...gustul era nemaipomenit...cel putin asa mi s-a parut mie pentru ca senzatia a fost aceeasi cand am mai mancat unul azi dimineata. In camera alaturata altii incercau sa se organizeze pentru un joc,dar cand am dat de un film cele doua paturi s-au umplut de oameni satui si dornici sa cheltuiasca energia capatata,razand. Da de unde film?!Cand a inceput fiecare pe rand sa povesteasca pataniile din copilarie ,cum unchiul fugea pe creasta casei cu urzica in mana dupa 20 de copii,ca na vroia sa ii educe bine,a ajuns nici el nu stie cum peste cusca cainelui care s-a sfaramat sub greutatea lui;sau cum coseau iarba vecinului ca sa amenajeze un teren de football.
Intr-un sfarsit a inceput filmul.Dar un tantar si-a propus sa strice momentul si a ajuns sa fie strivit de capul cuiva. Ca sa se termine frumos am mai cantat-o si pe cucoana Chirita si marinarii ei.In urma unei batai cu perne s-a rupt si patul care a fost reparat de mesteri cu o surubelnita stirba,dar e bine si asa ca a rezistat peste noapte.
Eh,Doamne,frumosi sunt anii astia cand inca mai ai timp sa razi de ce ai facut sau ce faci,cand inca mai ai timp sa arunci cu perna in capul cuiva sau sa razi ca ai luat amenda si sa plangi ca te-ai ametit de la mirosul de diluant sau clor si sa nu mai poti de bine cand nu mai ai niciun ban in portofel.
Da Doamne sanatate celor din districtul 14 si a celor ce pasesc in el!
